Urma melcilor

July 28, 2010 – 12:44 pm

_ABC5740

Totul tine de perspectiva.

Nu de TIMP, nici de DIMENSIUNE, nici de FILOZOFIE (includ aici, generos, stiinta si cultura) si – ca sa-mi iau scatoalce – nici de RELIGIE.

Totul e perspectiva, si aceasta-ti este data de perceptie: ce vezi cu ochiul, ce atingi cu limba si ce nasul trage… in plamani. Hai ca IMAGINATIA voastra e gata pervertita de EDUCATIE.!

S-o iau altfel, intr-o lume utopica am fi melci, dinamici si preocupati, diversi colorati. Si ne-am lasa, in loc de a ne cara, umbra, am lasa urma!

Urma! Fosforescenta, inmirsemata, remarcanta!  Vizibila!  Reconoscibila! Unica!

O urma pe unde am calcat, o urma pe unde am gandit…usor reperabilal dupa culoare, gust si miros. O urma fizica!

Toti ne-ar sti ce facem. Pe ei i-am sti ce pot! Noi toti, ce-am face?

Ne-am resemna in sinceritate MAXIMA sau in VISARE?

Daca ar fi urma ta soseaua de sus, ce eviti, unde te duci, cand si cine te stie? Drum bun!

Un text de Sebastian Ip

Ocupati garile!!!

July 27, 2010 – 3:27 pm

gara obor

Vine trenul. Impegatul
Părăseşte-n grabă patul.

gara obor1

Ia chipiul, ia paleta
Şi o lasă-n pat pe Veta

gara obor2

În gură c-o portocală.
Ce greşeală! Ce greşeală!!

…/( Emil Brumaru – Poem epic 3 – vol. Commedia dell’Arte – Editura LiterNet 2006 )

SA FII TU KALAS!

July 25, 2010 – 3:37 pm

M-am obisnuit – proasta apucatura – sa asociez, completez, invaluiesc femeile in arta si genialitatea barbatilor. M-am temut ca voi fi dezamagit daca voi fi obiectiv, m-am speriat ca privind  lucid spre ele p sa vad sfarsitul. Arareori am fost indragostit si adeseori le-am masluit.

Nu am stiut cum sunt femeile, nu stiu nici acum prea bine, dar am flash-uri, am blitzz-uri, am scantei si crampeie cu ele.  Stiu ca ceea ce e natural la un barbat e grotesc  emis sau facut de o femeie, stiu ca defecte pot avea numai barbatii – avem – si ca scuzele noastre sunt acceptabile, iar ale lor incredibile. Stiu ca ma descurc foarte bine fara ele, pentru ca ele asteapta semnul meu masculin. Si nici macar nu-s frumos. Nu-s tanar. Nu-s bogat… Si ei hai bineeee, nici destept. Dar sunt barbat si atat stiu ele sa faca – ancestral – sa ma astepte.

Deci nu-mi plac femeile! NU, chiar nu-mi plac, le ador! Dincolo de zorzoanele puse de mintea mea perfectionista, chitibusara si cacacioasa, eu le ador!

Cand? Oricand si mereu, cand,

-          Sunt cu fardul creepy intins pe fata dimineata dupa prima noapte de amor (ultima)!

-          Put a prajeala

-          Sunt epilate in spic cu 2 saptamani in urma

-          Fac pe desteptele, da-s bete

-          Par dezinteresate si fac planuri de nunta

-          Zic ca-s- naturale, da-s nespalate

-          Ma lasa sa le fac orice si-mi fac la cerere orice

-          Rad ca proastele, rad ca vacile, rad pana plang

-          Cand au pielea de gaina… pe picioare si intre

-          Cand … cand sunt ele, bietele de ele, mereu la panda, mereu la vanatoare,  uneori amazoane, alergandu-te, haituindu-te, insurandu-ne … cu altele, Hai ca asa e!

Si totusi, uneori ele sunt izvor, limpede, dulce inodor, de necuprins cu gura, uneori, rareori ele pot fi Kalas, si merita sa mergi din femei in femei pana intalnesti prima Kalas, a doua, a treia…  sunt gata sa mor!

Un text de Sebastian Ip

uro

Banii nu sunt Calea! Scrisoare pentru liceeni de Tudor Chirila.

July 21, 2010 – 5:00 pm

_ABC4152

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Danaida

July 20, 2010 – 11:15 am

Asa cum boc isi muta secretarii de stat pe la prefecturi … sa zica papagalii ca face restructurare … am facut si io un transfer de clasa in vara aceasta. Sebastian Ip pleaca de pe Rosy… ca s-a redus bugetul … si va scrie in Lanuldesecara. Deci…sa cupidonam bineeee!!!

ABC_2410

Stateam asa si ma uitam la ea, ca prostul! Ea ma privea, poate ma chema in ea, poate ca-mi multumea pentru vizita si – mai ales – pentru ca i-am facut ordine in ganduri. Le-am pus la locul lor, in raft, acesta este unicul rol si sens al unui barbat in trecerea lui prin femei. Sa le deretice mansarda. Restul  nu e poezie, e prostie!

Iar eu stateam asa si ma uitam la ea. Incercam sa-mi amintesc undeam mai vazut-o. Sunt inca suficient de tanar sa mai pot, sa mai pot sa-mi amintesc, dar sunt atat de batran incat amintirile sa fie coplesitor de multe. Multe au mai stat asa, asa ca ea!

Si eu zambeam, privind spre ea, prin ea, muncindu-mi mintile pentru a-mi aminti de unde-i marmura in care a fost scobita, a cui fu dalta ce-a cioplit-o, a despicat-o, a patruns-o s-a iubit-o. Si cine-i ea, “modela” mea?

Rodin! De-acolo vine ea, de-atunci m-am indragostit de ea si de misiunea ei in lumea asta!


Rodin! Figuranta sa, anonima sa, inmarmurata sa Danaida!

S-am zambit, Rodin la un moment dat al vietii sale a ilustrat scrierile unui romanciaer celebru… cine era oare? Cine era oare? Poate ma ajutati voi, cat stau eu si ma uit ca un prost spre Danaida!

Si zambesc si mai tare,

n-ar fi oare tare,

ca astazi – eu  = sa povestesc

aceasta ilustrare?

PS. “Adevaratii artisti sunt cred singurii oameni care isi fac munca pentru placere.” … Deci cui a ilustrat Rodin scrierile, oameni buni?

Un text de Sebastian Ip

Ludwig Angerer – Istorii ascunse, ajunse desuete

July 19, 2010 – 3:11 pm

Multumiri celor care au gasit cheia sub pres … in Lanul de Secara…  si in perioada asta au mai udat florile… deschis geamurile… de-astea. Cam rezervati totusi… nimeni n-a dat muzica tare… n-a deranjat vecinii… hmmm!!! Astazi Amalia va incuia usa pe interior (sper!!!) . Citind textul ei… ma gandeam ca istoriile fotografilor de acum devin desuete chiar inainte ca respectivii sa devina istorie. Sau ma insel?

_ABC4866

Numele acesta le este familiar astăzi puţinilor bucureşteni, deşi el este primul fotograf al oraşului, capitală a Ţării Româneşti.
Ludwig Angerer, farmacist şi chimist austriac, (1827-1879) vine la Bucureşti în septembrie 1854, într-unul dintre regimentele austriece, însărcinate cu misiunea de a fi protector al locuitorilor Ţărilor Române, pe durata Razboiului Crimeei.
Deşi fotografia este doar o pasiune pentru Angerer, după revenirea în Imperiul Habzburgic, în 1857, fotografiile sale îl fac cunoscut la Viena, astfel încat îşi deschide propriul atelier fotografic, schimbând profesia. În 1861 primeşte recunoaşterea Curţii Imperiale, devenind fotograful ei oficial.
Clişeele realizate la Bucureşti (în 1856) sunt în număr de 31, unele făcute probabil din raţiuni strategice (panorame din: Cişmigiu, Dealul Spirii, Turnul clopotniţei Mitropoliei, Teatrul Naţional), dar şi de detaliu: Biserica Stavropoleos, Hanul Rosu, Piaţa Sf. Anton, Hanul lui Manuc, strada Lipscani, Malurile Damboviţei, generate de peisajul insolit al oraşului.
Cam aceeaşi impresie de uimire o încearcă şi căpitanul Ştefan Dietrich, coleg al lui Angerer în armata austriacă, într-un raport către superiori datat decembrie 1855: [...].mă grăbesc să fac cunoscută o schiţă a Bucureştiului, asupra căruia deşi, numai după o scurtă şedere aici, pot totuşi să dau la lumină câteva adevăruri[....]Un râu întortocheat şi destul de mare îşi rostogoleşte valurile tulburi prin oraş şi apa lui serveşte ca articol de vânzare, la băut şi gătit, cu toate că în el se scurg şi canalele. Malurile lui desgustătoare sunt legate prin podeţe sărăcăcioase de lemn[...]Mulţimea turnurilor strălucitoare ale bisericilor văzute din depărtare fac să te aştepţi la ceva poetic, cu atât mai mult cu cât valahul numeşte cu mândrie Bucureştiul lui Klein Paris[...]Populaţia sub o înţeleaptă şi blândă guvernare, s’ar dubla repede şi bogăţia nemăsurată care zace nedescoperită încă în sânul pământului, ar fi în faţa lumii întregi ca un record al industriei austriece.
Din păcate, Războiul Crimeei a avut alte urmări, iar peisajul bucureştean se regăseşte astăzi, aproape identic, după mai bine de 150 de ani…. Fotografiile lui Angerer se află în arhivele Muzeului Municipiului Bucureşti şi în Colecţiile de Stampe ale Bibliotecii Academiei Române.

Un text de Amalia Alexandru


Cum am renunţat să mai citesc reviste foto româneşti

July 12, 2010 – 12:54 pm

[Postare pusă de Bogdan - nu daţi cu pietre-n Radu!]

Roma.2010_092_resize

Ieri, citind editorialul din cel mai recent număr al „Foto-Video Digital” am avut o revelaţie, în urma căreia am decis să renunţ si la această revistă, singura publicaţie românească de specialitate pe care o mai citeam constant.

În editorial se face, printre altele, critica celor care adaptează şi importă masiv englezisme „de specialitate” de parcă limba română n-ar mai avea cuvinte destule ca să poţi formula un enunţ despre fotografie.

Asta în condiţiile în care articolele din FVD au, de când le ştiu eu, cele mai plictisitoare, repetitive şi şablonarde texte pe care le-am citit vreodată într-o revistă cu pretenţii. Ai senzaţia că redactorilor li s-a stricat placa – şi nu mă refer la clişeele cele pe care ţi le impune o expresie tehnică, ci la folosirea „la plezneală” a construcţiilor frazale care fac linia textului. Ca să nu mai zic că o corectură suplimentară n-ar strica, pentru evitarea unor greşeli jenante (rare, e drept, dar tot inadmisibile) precum virgulă înainte/după „şi” sau dezacorduri.

Aşa, din una în alta, mi-am dat seama că FVD nu-mi aduce, de fapt, nimic nou. Jumătate e reclamă (ceea ce e de înţeles, ştiu cât de mari sunt problemele cu presa tipărită de azi) iar jumătate, fotografii cam insipide şi articole bunicele, dar cu informaţii pe care le găsesc oricând pe internet.

De ce mai dau, deci, banii pe ea? Uite, de azi nu-i mai dau.

Ceea ce-mi aminteşte de un „of” mai vechi. La „Photomagazine”, cealaltă revistă foto românească oarecum consacrată, am renunţat de mult. Cu părere de rău, pentru că ţinuta şi conţinutul sunt evident superioare FVD.

Chiar îmi plăcea. Atunci când reuşeam să trec de prima pagină – acolo unde te întâmpină mutra constipată a lui Harris Wallmen, redactorul şef, şi ale sale texte insuportabile la rubrica „Editorial”.

Trec peste faptul că editorialul nu înseamnă să scrii pe pagina de gardă ce-ţi trece ţie prin cap – necum să refulezi – ci e o specie jurnalistică delicată, pe cale de dispariţie, care presupune un articol de obicei nesemnat şi care reflectă opinia publicaţiei asupra unei chestiuni de actualitate.

HW îmi punea nervii pe moaţe cu articole stângiste despre „drepturile animalelor”, colonialismul „rasei albe, singura care distruge tot”, apoi cu „rasa umană care distruge planeta” (păi parcă doar albii erau distructivi, şefule!), „încălzirea globală” (altă escrocherie), propagandă homosexuală etc. Şi totul într-o notă duşmănoasă, total lipsită de farmecul goticului rebel a la Florin Constantinescu. Mai lipsea doar să scrie ceva despre „relele” pe care le aduce energia nucleară şi despre „eroii” GreenPeace care luptă pentru sănătatea planetei. Sau poate o fi scris – dar n-am mai prins io, că m-am lăsat de citit!

Eu nu contest dreptul nimănui la opinie şi iubesc fotografia ca instrument civic, dar aş dori ca într-o revistă de specialitate să citesc editoriale despre fotografie şi nu să înghit propaganda socialistă a redactorului şef. Dacă am nevoie de aşa ceva, citesc “The Guardian” sau “L’Humanite”.

De mai multe ori am vrut să-i scriu: dacă îţi pute aşa tare omul alb, lasă-te de fotografie şi de presă, că ambele au fost inventate de “odioasa” rasă albă şi du-te de trăieşte în rezervaţie cu amerindienii, sau prin bantustane! Ce mai cauţi aci?

Sincer, combinaţia între texte de acest tip şi figura crâncenă a lui HW m-au făcut să abandonez “Photomagazine”. N-am mai putut suporta. Bănuiesc că e din cauza vârstei – au început să mă lase nervii în ultimii ani.

În schimb, am făcut o mişcare pen’care îmi vine să mă pup singur: m-am abonat la revista britanică “Black+White Photography”.

Să mai spun că diferenţa e colosală şi că merită fiecare leuţ? Şi nici n-are “editorial”.

Tags: , ,

The Winner

July 5, 2010 – 12:03 pm

“The Winner” / Photo: C. Crisbasan / Summer 2005

Povestea lui M.

Prin 2004, un prieten din copilărie mi-a prezentat-o pe M. Era iubita lui. Dansatoare. De strip-tease. M. s-a născut prematur. A stat la incubator. Medicii nu i-au dat nici o șansă. Le-au sugerat părinților să o lase să moară. Aceștia s-au încăpățînat să nu accepte verdictul medical. Miraculos, M. a supraviețuit. Apoi, s-a descoperit că avea picioarele malformate: o dată răsucite din șolduri, încă o dată răsucite din genunchi. Au urmat multe operații traumatizante pentru îndreptarea oaselor. “În copilărie eram un fel de mutant”, mi-a povestit M. “Foarte slabă, strîmbă, urîtă… Și-apoi, într-o zi, am descoperit DANSUL”. Muzica, dansul, gimnastica, mișcarea – “energy is pure delight” – sportul (atletism), i-au format trupul. În mii de ore de repetiții și antrenamente. Cînd am cunoscut-o eu, în 2004, M. arăta așa. Am făcut mai multe ședințe foto. Îi plăcea foarte mult să pozeze. În fiecare imagine se simțea ceva din mîndria ei de a fi învins o soartă potrivnică. Era foarte mîndră de trupul ei, dezinhibată și lipsită de prejudecăți. Dar mîndria ei nu avea nimic ostentativ – era naturală și senină. Își purta trupul ca pe o salbă cu medalii de aur, în manieră de mare campion: adică simplu, modest, firesc. Cel mai mult îi plăcea să pozeze pe muzică, dansînd ușor, unduindu-se. Acum cîțiva ani, M. a emigrat cu iubitul ei. Ultima oară erau în Canada.

Cristian Crisbășan –  4 Iulie 2009

Muse 1

Despre motoare (2)

July 3, 2010 – 8:45 pm

Malta.2010_129_resize

Valletta, Malta, într-o dimineaţă.

Postare de Bogdan

Tags: , ,

Partidul Şoc

July 3, 2010 – 9:45 am

M-a sunat Radu ieri, nu, nu e ceva nou, vorbim cam o data la doua zile cel putin.
Acum mi-a spus ca pleca in concediu o saptamina si ca ar vrea sa ii scriem pe blog.
Noi, prietenii lui adica.
Asa ca asta noapte in drum spre casa mi-a atras atentia o sigla de partid:

partidul SOC democrat…
IMG_0517--psd

Ce mai potriveala… intr-adevar sint un şoc, nu doar ei… ci toate partidele astea politice… daca stau bine sa ma gindesc ar putea sa existe obligativitatea de a purta in denumirea partidului un cuvint din trei litere definitoriu pentru partidul respectiv.
HOŢ
FUR
IAU

Va las pe voi sa completati mai departe fie lista cuvintelor formate din trei litere fie sa faceti propozitii cu numele partidului si cuvinte care sa cuprinda cele trei litere.

PARTIDUL care ŞOCează DEMOCRAT

Have fun as putea spune… da se pare ca peste Romania se va intinde o noapte neagra, lunga in care nici macar luna nu mai razbate…

postare pusa de Catalin

PS De ce se potrivesc la toate… In opinia mea, banii cei mai usor se pot face cind nu te pricepi la nimic din politica, care politica este sinonima (cel putin in Romanica) cu traficul de influenta, cu santajul, cu furtul pe fata, cu aroganta…