A venit momentul să aruncam un ochi peste programul zilnic din TFB4. O geană mai precis… pentru că toată povestea, cu ore si minute, va fi dezvaluita in curand pe blogul oficial al taberei.
Program, intocmit pentru a sustine tematica anuntata… si anume sensul profund al existentei, arhe-ul.
Sau placerea cu orice pret, cum ar spune inteleptul Aristipp din Cyrene, de unde probabil apelativul de “ciraci”, dat celorlalti intelepti care te insotesc la o meditatie.
Sa vedem prin urmare, ce-ar putea aduce placere filosofului, la el acasa, in Thassos:
La micul dejun sau la cina, sub forma de lapte, carne sau blana, este CAPRA. Se stie, aceasta ne da noua BRANZA si vine de la daci.
Daca esti intelept, in tabara te vei trezi atunci cand soarele va face umbra ta… sa fie egala cu tine. Iti vei putea astfel masura intelepciunea cu Pitagora, iar spre seara, la umbra unei frunze de BRUSTURE, ai putea sa mai bagi un somn de inviorare. Caci noi din daci ne tragem.
Nu trebuie sa-ti faci griji filosofule. Stiu ca ti-e greu pentru ca un astfel de mod de viata nu vine firesc, de la daci. Dar in Thassos, placerile vietii vin fara prea mult efort, din mare…
sau la gasesti pe plaja, intinse rabdatoare la soare.
Iar pentru sceptici ramane solutia universala, rezolvarea tuturor problemelor. E suficient doar sa-i prindeti armonia cu smartphonu’. Este LENEA. Si nu stim de unde vine 
Pentru a finaliza programul, minut cu minut, ramane doar sa receptionam solicitarile de pauza pentru outlet. In mod traditional acestea vor veni, in urmatoarele zile, de la Costin.
Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, este un eveniment organizat de Foto Union, cu sprijinul Bancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin
În fața provocării numite TFB4, pentru o deplina intelegere a lucrurilor, am să mă folosesc de gândirea înțeleptului Zenon.
Și anume, metoda reducerii la absurd.
Așadar, ipoteza pe care o considerăm adevarată, in mod absolut, este: îmi doresc un loc gratuit in tabăra Foto Union din Thassos.
Desigur, abia a început primăvara, am o ușoară moleșeală in oase si un mare dor de ducă. Plus că mai sunt multe luni si multe hârtii de plimbat pe la corporație până va începe adevarata vacanță. Clar, plecatul acesta nu trebuie sa fie un moft de plictiseală. Și pentru a mă convinge întâi pe mine că merit un loc, să procedăm la o așezare carteziană a situației:
1) Fotografia reprezintă pentru mine un mod de exprimare. Sunt ușor exhibiționist. Încerc să-mi proiectez stările, cu sinceritate, pe ființele si lucrurile din imaginile mele. Și mă preocupă asta de ceva vreme.
2) In sfarșit e oficial. Fotografia cu telefonul mobil nu e un moft de hipster plictisit la birou. E imagine autentică, eliberată de constrangerile setărilor unui aparat mare si negru. E emotie, adică esentă. Si am să pot demonstra asta tuturor scepticilor. Intr-o expozitie reală, cu printuri de dimensiuni mari.
3) Sigur, teoretic sunt pregătit să aflu lucruri noi in tabară, am peste ce să le așez. Concursul ăsta însa… 7 fotografii si 200 de cărți pe care ar fi trebuit să le citesc. Da, îmi trebuie un fel de magie, neasezată înca intr-un sistem filosofic.
Am să fac 7000 de imagini despre mine… pentru că nu? și EU si telefonul MI se găsesc mereu la îndemână. Din care am sa aleg aleatoriu 700; din care cineva îmi va alege 70; apoi voi șterge din greșeală 15. Mai rămân câteva… din care voi reuși cu inteligență să compun o poveste.
Prin urmare, este usor sa fiu unul din cei 16. Nu trebuie nici să mă trezesc mai devreme… nici să-mi dau demisia. Acest aspect îl considerăm rezolvat.
Mă voi concentra pe ceea ce s-ar numi bagajul fotografului de TFB4 :
1) Nu-mi trebuie aparate, obiective, nebunii. Voi avea S4 de la Samsung… iar creier am de la mama. Sau de la tata.
2) Imi trebuie ceva condiție fizică sa bat Thassos-ul ăla 8… 10 ore pe zi. De-aia zic… 3 săptamâni de-aici încolo mai mult legume, 2 ore bicicletă si o ora bazin in fiecare dimineată. Plus că acolo, pe plajă, ar fi o treabă sa am un abdomen de anarhist grec student anu’ întai.
3) O baterie suplimentară de mobil ar fi bună; pantaloni scurți; sandale. Și un mic repaus pentru ficat. Să-l pot pune la treabă acolo, seara, în Gradina lui Epicur
Din nefericire (!) demonstrația teoremei TFB4, expusă mai sus, este un sofism. Ipoteza de bază a fost falsă. Cel putin pentru mine si Cristian Șuțu.
In Romania nu există alt eveniment similar, construit cu telefonul mobil si Instagram. Iar pe acesta il organizăm noi
In rest, logica ar trebui sa fie fără de fisură. Si daca au mai ramas lucruri neînțelese, să facem apel tot la Zenon. Mai precis la povestea cu Ahile si broasca țestoasă:
“Ahile nu va întrece niciodată broasca țestoasă. El trebuie să ajungă mai întâi în locul de unde broasca țestoasă a plecat. În acest timp, broasca țestoasă va căpăta un avans. Ahile va trebui s-o ajungă din urmă dar în acest timp broasca țestoasă va profita și va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea dar fără s-o ajungă vreodată.”
Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinulBancpost, Cosmote, Samsung Galaxy S4, Ford, F64, Booking Greece, Izvorul Cristalin.
După cum iți spuneam, m-am săturat teribil de incertitudinile tale.
Uită-te puțin in jurul tău, cu onestitate.
Romania, orice-ai vrea să-mi spui, incepe să semene cu o țară. Ne aliniem. Spuma aceea grețoasă – ce se formează in orice adunatură umană – se așează firesc la suprafața lucrurilor. In politică, in televiziune, in zonele superficiale. E aproape un proces sanitar, ar trebui sa te bucuri. Dispunerea asta e naturala… vezi tu… asa cum oxideaza metalele.
In profunzime, lucrurile sunt aproape sănatoase. Chiar fabuloase. Uită-te la filmele romanești din ultimii ani sau la muzică. Sunt cateva trupe cu o un “sound” extrem de sincer și se vede asta dupa publicul lor. Ai văzut? Sunt cete întregi de fete, aproape tinere, care seară de seară se inghesuie in cluburi la concertele lor.
Ziua, pigulesc in abace pe la corporații. Si visează la munci creative sau la Făt-Frumos care sa le ducă la Vama Veche iarna. Noapte de noapte isi implinesc visul! E suficient să nimerească intr-un loc unde niște băieți talentați să le picure “indie” in urechile lor frumoase.
E bine.
Eu, aseară, după concertul de la Guerrilla, am ascultat câteva ore acasă, in liniște, The National. Spre asta m-au trimis THE MONO JACKS.
Si nu-i rău… nici pentru mine nici pentru ei
Ramâne desigur sa renunțe Chirilă la scris, Fuego la twitter si Stefan Banică la Elvis. Insă viata merită trăită.
Iar dacă cumva nu te-ai convins, cumpara-ți o bicicleta. Oricând te poate mângaia un troleibuz… dar vei fi izbavită de vinovația gândurilor sinucigașe.
Maine se incheie Scoala Naturii, eveniment organizat de Asociația Descoperă Natura, cu sprijinul Dacia Plant și Foto Union. Inca o zi cu Mugur Pop, despre alfabetul secret al naturii. As spune ca maine, incepand cu ora 11… in primul rand pentru parinti.
Despre cum durerile de burtica pot trece ca prin farmec cu un pumn de fenicol, buraiana pe care chiar si caii lui Mugur o cauta atunci cand mananca prea multe prajituri.
Despre cea mai teribila uzina hidro-termo-energetica ascunsa sub scoarta unui arbore. Sau despre ceaiul de busuioc.
Despre flori, despre fructe, despre albine si fluturi. Despre apa, lumina si caldura. Despre coacazul negru si frunzele de naprasnic.
Si dincolo de toate, Mugur vorbeste pentru copii si parinti. Despre viata, armonie si echilibru. Ca un dac liber ce este
A fost ziua de precampanie pentru bloggeri al evenimentului organizat de Asociația Descoperă Natura, cu sprijinul Dacia Plant și Foto Union.
De maine, ne pregatim pentru invazia scolarilor “altfel”; toata saptamana 1-6 aprilie.
Realitatea e ca iarna s-a intors si Soarele e intr-o teribila apatie. Vara e foarte departe iar in Primavara nu mai crede nimeni.
Aparent situatia nu ne deranjeaza foarte tare. Ne-am obisnuit sa ne luam lumina de la diode si caldura de la fel de fel de reziduri fosile pe care le aducem in stare de incandescenta. Instagramu’ e plin de flori, fructe si legume. Viata e minunata… are cineva nevoie de Soare cu adevarat ?
La FotoUnion suntem convinsi ca da.
De capul nostru… am reusit candva sa aducem vara inapoi. Primavara e totusi o treaba mult prea complicata.
Din acest motiv am legat prietenie cu o mana de oameni iubitori de Soare si ne-am propus sa spunem povesti despre darurile Acestuia. Aici, pe pamantul inca inghetat, in parcul Herastrau:
În săptămîna “”Școala Altfel”, elevii din București și împrejurimi sunt invitați să ia parte la un eveniment de excepție pe care Asociația Descoperă Natura, cu sprijinul Dacia Plant și Foto Union, l-au pregătit în Parcul Herăstrău. Timp de șase zile, în intervalul orar 10.00 – 16.00, vor avea loc numeroase ateliere în care elevii vor intra în contact cu universul fascinant al lumii plantelor alături de un om de poveste: Mugur Pop, absolvent al Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, inginer horticol, ghid ecvestru şi crescător de cai.
Dacă ești părinte al unui elev sau profesor și dacă în place propunerea noastră de școală-altfel, sună la 0733.243.784 și programează-te. Noi o să fim zilnic în Herăstrău, în grădina cafenelei Tete-a-Tete (vezi harta aici) și vă așteptăm cu multe povești frumoase despre plante și natură, dar și cu aparatele foto pregătite pentru a face fotografii frumoase copiilor.
Suntem in primavara lui 2013. Habar n-am in ce anotimp, dar in 1968, Andy Warhol spunea ca, in viitor, faima se va masura global, in maxim 15 minute. Noi suntem in post-post-post suprarealism iar viitorul este mic, negru si avem nevoie de dictionare pentru a intelege conceptul.
In aceste conditii, de sfarsit al civilizatiei, Trupa Byron propune “30 seconds of fame”. Daca reusiti sa mergeti la concertul de sambata, veti respira un spectacol de imagine, lumina si sunet cu un puternic parfum de Velvet Underground si Andy. Chestiuni despre care generatia noastra… doar a citit.
Dacă aș face o analiză a așteptărilor mele… așteptarea primăverii ar fi fără îndoială cea mai obositoare.
Si cea mai dureroasă. Pentru că nu-i ușor să te trezești la viața. Si nu-i nici placut.
Renasterea n-are nimic din siropul acela dulce cu care octombrie sau noiembrie te pregatește pentru iarnă.
Martie imi oprește visele, mă trezește cu doua palme, imi dă două picioare-n spate si mă pornește iar la drum. La fel de buimac ca acum un an.
Viața… oricât de pozitiv ar parea conceptul si oricat tam -tam ar face an de an primăvara… este o direcție destul de vagă. De-asta probabil asta e anotimpul nevrozelor.
Anticii aveau nevoie de Lupercalia pentru anestezierea chinurilor acestei renașteri anuale. Iar anul începea, firesc, la 1 Martie.
Așa s-a născut si Portret de Femeie. Aveam nevoie la Foto Union de un ritual de fertilizare. Sa ne trezim din iarnă.
Și să ne meargă bine tot anul. La multi ani!
Portret de Femeie este un eveniment tradițional al Foto Union, susținut anul acesta deFeminella, Grand Hotel Continental șiNikon.
M-a sunat astazi o fată. Dupa voce părea foarte tânără. Dupa cum apăsa pe consoane, când mi-a spus “sunt om de piar”, era foarte conștientă că e frumoasă. Când am auzit întrebarea… am fost convins că se consideră si foarte desteaptă :
-S-a strecurat o greșeală de gramatică la voi pe blog… sunt sigură ca din grabă sau neatenție, imi spune.
-Aoleooo, zic, incercând sa par dispus imediat la o corectură.
-Da, zice, chiar după Portret de femeie ați scris “EȘTI TU ÎNȘINE”… și cred că trebuia “EȘTI TU ÎNSUȚI” !
Am răsuflat ușurat. Mi-a facut placere ca în urmatoarele trei minute sa-i explic piaristei cum e cu jocurile de cuvinte. Recunosc… un pic îngrijorat că voi avea pensie de la o așa generație. Care la kiss fm nu prea se întălnește decât cu sensul propriu al cuvintelor.
Am mai fumat o țigară, tot mi-o crește riscul de a muri in cămpul muncii… și am întalnit speranța si excepția la toate verdictele mele anterioare. Poemele Anei Padurariu. Intrați, bucurați-vă, plangeți, râdeți și indrăgostiți-vă de ea!
Din pacate n-o mai cunoaste absolut nimeni din anturajul meu.
Iar eu am pierdut-o. Intamplator, in ultimii douazeci de ani, am uitat sa mai vorbesc cu ea.
Atunci, demult, cred ca avea 15 sau 16 ani, iar eu un pic mai mult. Eram amandoi la acelasi liceu si nici macar nu era prietena mea. Dar cum, stii foarte bine, … atunci ca si acum, nu era asta prea important pentru mine.
Cateva maruntisuri o faceau sa fie pentru mine mai mult decat va fi fost ea vreodata: cei mai tari blugi evazati din oras si aerul acela ca si-a petrecut toata viata pe o plaja cu soare bland si vant puternic; doi trei pistrui bine asezati; cat sa nu para intangibila.
O fata frumoasa si vesela, de 16 ani, care inca n-apucase sa aiba aerul aceala usor vulgar care ,trebuie sa recunosti, il au mai toate femeile…
Obisnuiam sa-i bat in geam in unele dupa-amieze si sa mergem aiurea prin oras. Daca aveam bani mai multi, mergeam la o bere. Daca nu, ne asezam pe vreo bordura… undeva unde sa fie si muzica, si fumam. Eu orice, ea Parisienne.
Atunci nu existau telefoane mobile si nici un altfel de cutiute din plastic cu care sa-ti omori plictiseala. Ea- cred ca-mi povestea ce mai citise sau ce vinil de la rusi mai ascultase. Eu- masuram bordura si trageam cu ochiul la soldurile ei dezvelite de pantalonii cu talie joasa.
Uneori ma concentram pe niste perisori blonzi, fini, undeva deasupra omoplatilor. Cum iti spuneam, inca nu-i cazuse puful, era aproape femeie si de fiecare data ma prefaceam ca o ascult cu interes.
In rest, desprea ea, nu-mi pot aminti mai nimic. O fata asezata candva intre multe,multe paranteze. Stiu insa sigur ca anul asta va veni la Portret de Femeie. Si sunt foarte convins ca pentru ea timpul s-a masurat altfel.
