De ce m-am indragostit de Sulina ( primul motiv )
March 2, 2010 – 1:51 pm
Intai de toate… Da, va pot spune …listele cu inscrieri la workshop s-au inchis… deci nimeni nu poate interpreta asta ca o pledoarie … de marketing!
Da…la Sulina am intalnit cai salbatici.
Nu..nu mustangi…cai liberi… fugiti de-acasa …un fel de cai satui de sistem…n-au mai vrut ei sa traga la jug..io stiu n-or mai fi vrut carduri si hipermarketuri.Iata un motiv pentru care merita sa ajungi la Sulina : caii antisistem! Pasteau asa aiurea pe-acolo..dezbracati …ce radacini or mai fi ramas dupa iarna asta.Asta mi-a placut.La oameni destul de subtire curajul asta …si de fiecare data mai mult retoric.Caii…n-au treaba cu retorica…asta e..sunt animale!
Nu e nici o metafora in textul asta …desigur …noi care nu suntem animale ne balacim rapid in figuri de stil. Nu… nu erau cai frumosi…nu erau pieptanati, spalati …cred ca miroseau foarte tare …a cal.Nu erau buni de nici un calendar. Cred ca nu erau buni de nimic. Asta e deosebit la Sulina.Sunt multe lucruri adunate …bune de nimic.Stau asa ca proastele..trec niste ape pe langa ele…; acu’ mai curand …se mai fac desigur si lucruri bune de ceva.o sa vedeti …face doamna udrea acolo niste casute …un fel de magazine de vandut vuitoane..chiar pe plaja.Io am zis ca asta e bine.In scurt timp si ele vor deveni si niste chestii bune de nimic.Vor face Sulina si mai frumoasa.Chiar pe plaja.Multumim!
Pentru caii astia si asteptand poate… voi vedea pe undeva si niste oameni liberi… adica nepieptanati, dezbracati , fara carduri si mirosind a om (desigur sa-i fotografiez nu sa fie prietenii mei) …merge ascultat asta:
12 Responses to “De ce m-am indragostit de Sulina ( primul motiv )”
foarte bun primul motiv…!
By ana maria moldovan on Mar 2, 2010
Misto imaginea coane… miroase a libertate… a primavara si a imagine pura…
By Catalin on Mar 2, 2010
Of, ce ma enervezi….
Stii care parte din mine zice asta, nu?
By Marcel Eremia on Mar 2, 2010
Da, bine, ai fost lăudat de toţi, eu îs mai fraier, iar am ajuns ultimul:(
Dar lasă, că eu am idei şi îs mai cu moţ…
Mişto imaginea, dar e aia pe care o văd eu, cu o piatră aruncată în băltoacă, cu apa sărind în toate direcţiile şi cu căluţii căutând şireţi autorul gestului, dar cu priviri blânde!
Autorul eseului/gestului e ocupat, îl caută pe Dac ca să-i strângă mâna, metaforic…, până la prima revedere…când vorbele electronice vor deveni fapte…
Zi faină, dacule…
By Catalin on Mar 2, 2010
caii tai liberi in sulina mau dus instant cu gindul la bradut
By piticu on Mar 2, 2010
Marcel..aia rosie?
By Radu Badoiu on Mar 3, 2010
s-a inchis lista de inscrieri?
By veronica on Mar 3, 2010
Exact!
By Marcel Eremia on Mar 3, 2010
mai nou, joia pica vinerea in lan? ca iar e joi si iar e … nu e amalia!
By manuela on Mar 4, 2010
imi place imaginea, dar mai ales textul. asa este in sulina -’ multe lucruri adunate …bune de nimic.Stau asa ca proastele..trec niste ape pe langa ele…’ frumos spus.
Marcel, e cumva vorba de partea feminina ?
By catalina on Mar 5, 2010
Da… dar pentru ca suntem o specie civilizata, avem un talent aparte in a distruge tot ce e frumos…
A fost un articol foarte interesant in numarul din Decembrie 2009 al National Geographic despre caii semisalbatici din Delta Dunarii… Caii de Aur. Se pare sunt circa 4000 – urmasi ai unor cai eliberati prin 1980 de la o ferma zootehnica din Sfantu Gheorghe care exporta animale in Italia, dar in urma unei epidemii de febra aftoasa s-a dispus impuscarea cailor pentru a impiedica raspandirea bolii… asa ca o parte au fost impuscati, iar o parte eliberati. Dupa 30 de ani in salbaticie, acesti cai s-au adaptat extraordinar la conditiile dificile de mediu fiind considerati un laborator viu, o baza genetica importanta care ar putea repara tot ce pierd rasele specializate privind adaptabilitatea rapida, rezistenta la boli, sete si foame, capacitatea de efort indelungat (iarna, parul de pe corp le creste de 3 ori mai repede decat cailor obisnuiti, metabolizeaza bine celuloza si pot sa supravietuiasca doar cu scaieti si uscaturi, fiecare grup este condus si aparat de cate un cuplu dominant – armasar si iapa – care alege traseele, locurile de innoptare si hranire).
Desi diverse fundatii pentru protectia animalelor au incercat sa transforme in atractie turistica caii salbatici din Delta Dunarii – pentru salvarea lor – nici un proiect nu s-a concretizat in acests sens… In schimb a prins contur din nou ideea abatorizarii lor. Astfel, din 2009 in satul Nufaru s-au amenajat ferme de carantina unde sunt examinati de veterinari si majoritatea pleaca cu certificate veterinare la export – in special in Italia, unde carnea de cal e foarte apreciata…. Peste 1000 de exemplare au fost vandute spre abator de la Nufaru si Periprava cu aproximativ 50 de euro bucata (atat valoreaza o viata!!!).
Trist… ce bine ca “noi nu suntem animale”, nu?
By Lavinia on Mar 6, 2010
lavinia, nu mai scrie d-astea ca ma impusc! (si caii se impusca, nu–i asa?)… ce si cand nu poti schimba, e sanatos (pt “cutiutza” ta) sa nu stii ca exista, chiar sa negi acea realitate! Stiu, e un punct de vedere egoist, dar asa gandesc eu!
By manuela on Mar 7, 2010