Comments on: De ce m-am indragostit de Sulina ( primul motiv )

By: manuela

manuela — Sun, 07 Mar 2010 08:32:53 +0000

lavinia, nu mai scrie d-astea ca ma impusc! (si caii se impusca, nu–i asa?)… ce si cand nu poti schimba, e sanatos (pt “cutiutza” ta) sa nu stii ca exista, chiar sa negi acea realitate! Stiu, e un punct de vedere egoist, dar asa gandesc eu!

By: Lavinia

Lavinia — Sat, 06 Mar 2010 15:00:05 +0000

Da… dar pentru ca suntem o specie civilizata, avem un talent aparte in a distruge tot ce e frumos…
A fost un articol foarte interesant in numarul din Decembrie 2009 al National Geographic despre caii semisalbatici din Delta Dunarii… Caii de Aur. Se pare sunt circa 4000 – urmasi ai unor cai eliberati prin 1980 de la o ferma zootehnica din Sfantu Gheorghe care exporta animale in Italia, dar in urma unei epidemii de febra aftoasa s-a dispus impuscarea cailor pentru a impiedica raspandirea bolii… asa ca o parte au fost impuscati, iar o parte eliberati. Dupa 30 de ani in salbaticie, acesti cai s-au adaptat extraordinar la conditiile dificile de mediu fiind considerati un laborator viu, o baza genetica importanta care ar putea repara tot ce pierd rasele specializate privind adaptabilitatea rapida, rezistenta la boli, sete si foame, capacitatea de efort indelungat (iarna, parul de pe corp le creste de 3 ori mai repede decat cailor obisnuiti, metabolizeaza bine celuloza si pot sa supravietuiasca doar cu scaieti si uscaturi, fiecare grup este condus si aparat de cate un cuplu dominant – armasar si iapa – care alege traseele, locurile de innoptare si hranire).
Desi diverse fundatii pentru protectia animalelor au incercat sa transforme in atractie turistica caii salbatici din Delta Dunarii – pentru salvarea lor – nici un proiect nu s-a concretizat in acests sens… In schimb a prins contur din nou ideea abatorizarii lor. Astfel, din 2009 in satul Nufaru s-au amenajat ferme de carantina unde sunt examinati de veterinari si majoritatea pleaca cu certificate veterinare la export – in special in Italia, unde carnea de cal e foarte apreciata…. Peste 1000 de exemplare au fost vandute spre abator de la Nufaru si Periprava cu aproximativ 50 de euro bucata (atat valoreaza o viata!!!).
Trist… ce bine ca “noi nu suntem animale”, nu?

By: catalina

catalina — Thu, 04 Mar 2010 21:23:55 +0000

imi place imaginea, dar mai ales textul. asa este in sulina -’ multe lucruri adunate …bune de nimic.Stau asa ca proastele..trec niste ape pe langa ele…’ frumos spus.

Marcel, e cumva vorba de partea feminina ?

By: manuela

manuela — Thu, 04 Mar 2010 19:51:13 +0000

mai nou, joia pica vinerea in lan? ca iar e joi si iar e … nu e amalia!

By: Marcel Eremia

Marcel Eremia — Wed, 03 Mar 2010 19:20:14 +0000

Exact!

By: veronica

veronica — Wed, 03 Mar 2010 09:21:54 +0000

s-a inchis lista de inscrieri?

By: Radu Badoiu

Radu Badoiu — Tue, 02 Mar 2010 23:05:44 +0000

Marcel..aia rosie?

By: piticu

piticu — Tue, 02 Mar 2010 17:11:58 +0000

caii tai liberi in sulina mau dus instant cu gindul la bradut

By: Catalin

Catalin — Tue, 02 Mar 2010 12:53:46 +0000

Da, bine, ai fost lăudat de toţi, eu îs mai fraier, iar am ajuns ultimul:(
Dar lasă, că eu am idei şi îs mai cu moţ…
Mişto imaginea, dar e aia pe care o văd eu, cu o piatră aruncată în băltoacă, cu apa sărind în toate direcţiile şi cu căluţii căutând şireţi autorul gestului, dar cu priviri blânde!
Autorul eseului/gestului e ocupat, îl caută pe Dac ca să-i strângă mâna, metaforic…, până la prima revedere…când vorbele electronice vor deveni fapte…
Zi faină, dacule…

By: Marcel Eremia

Marcel Eremia — Tue, 02 Mar 2010 12:43:47 +0000

Of, ce ma enervezi….

Stii care parte din mine zice asta, nu?