Despre cafea cu Emil Brumaru
August 31, 2010 – 9:20 pmA bea cafea?
Cafeaua se soarbe gură cu gură, îndelung, începînd uneori de dimineață, de fapt cam întotdeauna, cînd cuvintele au nevoie doar de un mic brînci, un bobîrnac îndesat, ca să se alăture unul de altul în fraze parcă curgînd de la sine.
Apoi vine a doua cafea, mai lentă, preparată la același aragz, pe același ochi, mereu același, nu aș face o cafea pe un alt ochi… o fi o superstiție…
Cu a treia cafea revine tristețea, ziua dusă aiurea, iremediabil pierdută, cum îți pierzi, în fond, toată viața…
și mai revine și lectura… groaza că vei muri fără să mai recitești cărțile-cult pentru tine…
sau altele, noi, descoperite întîmplător (uneori după indicații extrem de mici, de neluat în seamă, numai că eu le iau, iau lectura foarte în serios…
e viața, multiplele vieți în care nu te ofensează nimeni, nimic.. respiri liber prin foile altora, prietenii tăi adevărați încă din adolescență – atunci singurătate putea căpăta forme mortale, dar te salvai, te salvai, te salvai…).
A bea cafea? A trăi întru CAFEA!
2 Responses to “Despre cafea cu Emil Brumaru”
Mai Radule, iar m-ai lasat masca si cu postarea asta si cu cea de mai devreme…
…iar picnic pe covor n-am mai facut din studentie! Mi-ai dezmortit neuronii (ma laud! neuronul) si cred ca o sa incerc curand.
By AnDRAW on Sep 1, 2010
chiar imi plac.
By ioana on Sep 5, 2010