Portret de femeie
February 26, 2012 – 7:26 am
La mine cele 365 de zile ale anului se impart aproximativ in doua. Intr-una dintre jumatati lucrurile arata astfel: ma trezesc obosit, in jur de ora 10; incerc sa depasesc invidia fireasca a fiului meu de 6 ani care zilnic, chiar inainte de ora 8, pleaca la gradinita; si realizeaza ca nu e drept ce se intampla.
N-as mai pomeni de nervii sotiei mele. Se intampla doar in diminetile fara soare. Cum povesteam, ma trezesc.
De cele mai multe ori gasesc pe masa micul dejun, cafea si indemnul: nu fuma prea multe tigari pana iesi din casa; sau pana ai curaj sa deschizi geamul. Daca masina mea are pana, rezervorul spart, e incuiata cu cheile inauntru sau nu vreau sa devin actionar la companiile petroliere, primul personaj intalnit este un taximetrist. Caruia ii spun: Calea Victoriei, Maria Rosetti, Armand Calinescu si ultima la dreapta, Sagetii 6.
Odata ajuns la Studio, beau a doua cafea cu Cristian Sutu si punem fotounionu’ la cale. Cafeaua o face un inger, care poposeste la noi in zori, aseaza toate lucrurile la locul lor, arunca scrumierele, face atmosfera respirabila si daca e iarna, aprinde focul in sobe.
A trecut pranzul. De aici, de obicei, pana tarziu in noapte, fac ce-mi place. Uneori, nu foarte des, mai fac si ce e musai. Pentru ca mi se face la un moment dat foame… inevitabil un gand bun trece pe la noi cu ceva de mancare. De cele mai multe ori, de orice am avea nevoie… sa spunem ca avem pofta de-un Pepsi sau de o pastila de stomac, cap sau diverse organe, cineva se gandeste la asta. Si asta se intampla de cand ma stiu. Pentru ca exista FEMEI.
Cealalta jumatate a anului , restul zilelor, sunt ca fata nevazuta a lunii. Nu pot sa povestesc nimic…
Cred ca acum intelege toata lumea ce este Portret de Femeie. Nu este o expozitie de fotografie sau un maraton foto pe care ne-am propus sa le facem an de an. E o multumire. Pentru ca fara ele eu n-as supravietui nici 5 minute.
Tags: Cristian Sutu, expozitie, femei, fotografie, fotounion, portet de femeie, viata
