Un titlu cam lung: Un text al Amaliei Alexandru despre telefonul meu si Monica, O expozitie de fotografia la Timisoara …si alte consideratii aparent fara legatura…

November 4, 2009 – 6:39 pm

“Cu siguranta Monique este cel mai bun recuperator. A inceput cu un iphone si poate continua cu succes in orice domeniu.

Pentru cine nu o cunoaste, trebuie spus ca este cea mai perseverenta persoana pe care o stiu, cu o rabdare de fier atunci cand vrea sa rezolve ceva, cu o insistenta care poate duce pe multi la disperare. Dar are o intuitie ca va reusi, si asa este…

Radu si-a uitat telefonul intr-un taxi bucurestean. Era seara si i-a alunecat din buzunar…A realizat mult prea tarziu ca nu-l mai are, s-a agitat, a sunat la compania de taxi, a sunat pe el, am sunat si noi pe rand, aproape toti prietenii lui, pana ne-a intrat casuta vocala. Radu a concluzionat: „pot sa-i pun cruce! Cine gaseste un iphone si ti-l mai da inapoi?! Chiar daca are pe el toate contactele, date importante din proiecte, harti, fotografii etc. O fi deja la taraba, in piata, si sim-ul aruncat in container…”

Lui Monique nu-i venea sa creada: era pur si simplu halucinant, neverosimil; daca stii unde l-ai uitat, locul este relativ fix, nu se produc nici alunecari de teren, nu se ivesc nici sincope temporale, nu se poate sa nu-l recuperezi, sa-l inghita pamantul. Argumente de genul: „e Romania, daca ai pierdut ceva la colt, in 10 secunde a disparut cu totul” sau „suntem in Bucuresti, soferii de taxi nu scapa nici o ocazie sa te tzepuiasca….nu puteau sta verical in fata lui Monique. A pus mana pe telefon si a povestit cu rabdare tuturor operatoarelor care raspundeau la apel cum in taxi-ul cu numarul X a fost uitat un mobil, in seara asta, la ora…, si cum trebuie sa ia legatura urgent cu soferul masinii. In cateva ore, toate operatoarele serviciului au facut cunostinta cu vocea ferma a lui Monique, unele chiar ii recunosteau timbru: „Da, va cunosc, sunt, Elena, ati mai vorbit cu mine si mai devreme, din pacate domnul cu indicativul 100 nu a revenit. A iesit de atunci din tura [...]Da, stiu ca e foarte urgent, dar nu am la dispozitie un numar de mobil pe care sa vi-l dau. Imediat ce preia o noua comanda, il anunt sa va sune negresit”. Aceasta este varianta soft a povestii; la celalat capat al firului mai erau si alte doamne exasperate, plictisite sau suspicioase, care inchideau de cum auzeau primele cuvinte… Si tot asa… a doua zi iar, a treia zi iar, nu putea fi in zadar, Monique nu voia sa creada.

Invatase deja numele operatoarelor si orele la care puteau fi gasite in tura…

„E a nu stiu cata oara cand imi spun povestea, va rog sa ma credeti ca am nevoie de acel telefon, altfel nu insistam atat, si pe nervii mei si pe ai dumneavoastra” se auzea vocea lui Monique printre dintii aproape scrasnind, dar cu un zambet politicos pentru a pastra tonul calm si ferm.

In final a obtinut un numar de telefon de la centrala, apoi de la reclamatii, apoi de la un interior, apoi de la alt interior si intr-un sfarsit apoteotic lagatura la directorul companiei. Directorul a dat toate asigurarile ca petitia se va solutiona rapid. L-a identificat pe soferul de taxi, adica pe domnul Mihai, l-a sunat si l-a somat sa caute pana in cel mai mic ungher al masinii, sa gaseasca blestematia de iphone despre care vuieste toata firma de 3 zile!!! Se pare ca domnul Mihai abia acum a aflat toata istoria si s-a apucat sa cotrobaie cu nadejde pana ce l-a zarit sub o canapea, descarcat deja de atatea apeluri.

A sunat-o pe Monique si i l-a inmanat triumfator! Monique m-a sunat in culmea fericirii: Am in mana un iphone, ala despre care am avut dintotdeauna intuitia ca-l vom recupera…

Acum urmeaza partea cea mai grea:

Speram ca la vederea lui, Radu sa nu cada pe spate la propriu, nu de alta, dar are ceva probleme cu coloana….

Caz real, petrecut acum cateva zile in capitala. Este un exemplu ca se poate si altfel!!! Multumim domnului director si domnului Mihai, cu a carui masina va calatori prin Bucuresti de aici inainte, toata gasca Lanului de Secara, intotdeauna!!!!!


In concluzie…marti, ieri , mi-am recuperat telefonul …buuun…marti saptamana viitoare  Cristian Crisbasan expune la Timisoara…raaauuu… ca nu voi putea ajunge… asteptam ceva si in Bucuresti?

Si acum:

ANUNT FOARTE IMPORTANT SI AVERTISMENT

Lanul de Secara este un domeniu care imi apartine legal, iar conceptul “Lanul de Secara” ma defineste pe mine si pe cei ce-mi stau alaturi in acest spatiu… uneori virtual… alteori real. Acestea sunt motive  suficiente pentru mine sa fac in Lanul de Secara  doar ce vreau eu si cum vreau eu. In rest sunt sociabil, politicos si dragut cu toata lumea. Prin urmare , cine comenteaza pe acest blog poate avea surpriza sa nu-i fie aprobat comentariul…din motive doar de mine cunoscute.



  1. 4 Responses to “Un titlu cam lung: Un text al Amaliei Alexandru despre telefonul meu si Monica, O expozitie de fotografia la Timisoara …si alte consideratii aparent fara legatura…”

  2. Amalia esti extraordinar de draguta, ca intotdeauna…ai expus foarte exact si frumos toate detaliile peripetiei si mi-ai adus un zambet larg astazi, citind mailul de la tine, la o cafea…si nu pot sa nu afirm ca-s extraordinar de bucuroasa, nu numai pentru recuperarea iphone-ului, cat si pentru reusita recuperarii care nu a tinut decat de bunul simt al omului, de educatie, de simplitatea lui…incredibil! sunt mandra sa constat ca se poate si la noi, ca exista oameni cumsecade si ca nu trebuie sa emigrez in Noua Zeelanda ca sa ma pot bucura de asta…jos palaria d-le Mihai Veresteanu, cu tot respectul…Monica Sultan

    By monica on Nov 4, 2009

  3. E incredibila povestea cu telefonul…
    Bravo Monique

    By Fotograf nunta on Nov 5, 2009

  4. Chiar că este extraordinară povestea, am avut și eu o experiență asemănătoare numai că era vorba despre un epilator nou-nouț (al Andreei), pe care nu l-am mai recuperat …
    Oricum mă bucur că măcar un șofer de taxi din București este epilat corepunzător :) )
    Bravo pentru reușita recuperării !

    By Cosmin on Nov 5, 2009

  1. 1 Trackback(s)

  2. Dec 19, 2009: Am găsit telefonul, pierdut acu’ 6-7 ani! | Marcel Eremia 's blog

Post a Comment