Cea mai trista zi in Lanul de Secara
January 29, 2010 – 2:34 pm
Astazi a incetat din viata autorul romanului “De veghe in Lanul de Secara”. Nu spunem nimic. Doar atat : Cautam mai departe…… a private world of love and death!
Astept idei, pareri… despre cum vedeti voi aceasta cautare. Un volum din romanul mai sus pomenit se va duce catre autorul celui mai inspirat comentariu.Criteriile sunt subiective. Ar fi foarte interesant sa comenteze si cei care nu au citit cartea… serios! Comentariile se inchid maine la ora 23.00.
Inca ceva : ” DACĂ VREŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ AFLAŢI CE S-A ÎNTÎMPLAT (…) “
9 Responses to “Cea mai trista zi in Lanul de Secara”
“Imi tot imaginez o multime de copii care joaca un joc intr-un lan intins de secara. Mii de copilasi si nimeni prin preajma – nimeni mare, vreau sa spun – in afara de mine. Si eu stau in picioare pe buza unei stanci scrantite. Ce am de facut, trebuie sa prind pe oricine ar trece dincolo de stanca. Adica, daca alearga si nu se uita pe unde merg, trebuie sa apar de undeva si sa ii prind. Asta-i tot ce as face toata ziua. As sta de veghe in lanul de secara si-atat. Stiu ca-i o nebunie, dar e singurul lucru pe care mi-ar placea cu adevarat sa-l fac. E o nebunie, stiu.” (J. D. SALINGER “De veghe in lanul de secara”)
Odihneasca-se-n pace
By monica sultan on Jan 29, 2010
“Iubesc să scriu şi vă asigur că scriu cu regularitate. Însă scriu pentru mine şi vreau să fiu lăsat în pace în timp ce fac asta”, J.D. Salinger
By fotoval on Jan 29, 2010
Eu am citit cartea la varsta cea mai nepotrivita, vreo 15 ani, zic acum “nepotrivita”! Pe vremea aia, mama punea cartile in biblioteca pe criterii estetice (sa se asorteze copertile) iar eu le citeam la rand, neselectiv. Bine le saream pe alea de inginerie a lui taica-miu. Asa am dat si peste ea, am citit-o pe nerasuflate si pt ca ma regaseam in personaj (si eu vroiam sa mor numa’ ca sa planga tata, si eu reuseam sa nu fac nimic ore, zile, luni – spre stupoarea si disperarea familiei, uram scoala – si ea pe mine – si ma gandeam la prostii), sa revenim, pt ca semanam cu personajul, m-am gandit ca-s geniala ca autorul si m-am apucat sa scriu nuvele…
apoi am citit Spuma zilelor a lui Boris Vian (recomand cine nu a citit-o) si m-am apucat sa-mi fac planuri de moarte naturala de tuberculoza…
apoi am citit Fiesta a lui Hemingwai si m-am apucat de baut … chestia asta mi-a iesit cel mai bine si m-a tinut si cel mai mult!
Apoi, din fericire, am crescut!
Adolescenta e dura, e trista, e grea – numai superficialii zic ca e frumoasa!
By manuela on Jan 29, 2010
hmm, eu cred ca si gasim…a private world of love and death. doar ca ne asteptam sa dureze pentru totdeauna. ori ea (lumea asta) este alcatuita din franturi, si poti sa o vezi atunci cand esti pregatit si s-o pierzi…
sper ca nu am fost mult prea profunda pt ora inaintata
P.S. nu am comentat pt premiu, intrucat cartea este deja la mine-n raft
By catalina on Jan 29, 2010
Vai…Catalina…e in raft..dar nu e din Lanul de Secara!
By Radu Badoiu on Jan 30, 2010
da, true, ar fi un volum care ar avea asociata si o poveste pe masura, si poate si o dedicatie
asteptam deliberarea…
By catalina on Jan 30, 2010
si rezultatul ei
By catalina on Jan 30, 2010
Frustrare, inadaptare in mediul social, lipsa de intelegere din partea celorlalti, in final izolare… Cand nu gasesti punctele de compatibilitate cu cei din jur, consideri ca cel mai bine este sa iti construiesti un zid si sa iti creezi o lume a ta.
In functie de sistemul de valori stabilit, toti suntem intr-o continua cautare. Ne asumam anumite etichete aplicate pe nedrept, anumite reactii din partea celorlalti, dar ne pastram verticalitatea.
Cu totii simtim nevoia sa ne protejam pe noi insine, familia, munca, realizarile, bucuriile, suferintele… si suntem gata sa platim pentru o astfel de atitudine. Fara sa ii ranim pe ceilalti.
Sunt momente cand ai sentimentul ca fiecare vrea o parte din tine, iti invadeaza spatiul considerand ca este “free access” si poate sa faca acest lucru.
Cand faci totul cu pasiune, cand o particica din sufletul tau se regaseste in tot ceea ce realizezi, este de nesuportat ca cineva sa “fure” sau sa “distruga”…
Este esential sa ne asumam deciziile luate si sa mentinem permanent, in cautarea noastra, imaginea persoanei care dorim sa devenim.
Iubirea, in orice forma, este nobila. Moartea… singura certitudine… Si atat timp cat suntem impacati cu noi insine, nu exista sentimentul de teama…
By Adela on Jan 30, 2010
eu cred ca adolescenta asta e o stare…care nu tzine de ani. mintea omului nu e atat de programata incat la 18 ani sare din adolescenta in maturitate si apoi in batranetze.astea sunt niste concepte pentru a explica profunzimea firii umane…insa omul se comporta ca un adolescent la orice varsta. e egoist, e deprimat, e nervos, e rautacios, e teribilist…la orice varsta vrea sa fie in centru atentiei, la orice varsta vrea sa conteze si sa poate conta.
fiecare isi creeaza un univers al lui, in care se simte de veghe in lanul de secara sau macar vrea asta…si nu conteaza varsta…dupa cum spuneam e o stare…can vrem sa tramanem tineri, dar sa putem si un scut si pentru cei dragi, can vrem sa traim doar in lumea noastra, insa nu doar c anu ii putem proteja pe copii sa ytreaca de stanci…trecem si noi de jdemii de ori…insa ne intoarcem mereu in lan, e refugiul nostru, indiferent daca suntem adolescenti si cu varsta sau doar cu sufletul
By Elena on Jan 31, 2010