Confesiune ( daca e joi…e Amalia)
February 26, 2010 – 11:15 amnota : probabil ca va obisnuiti…perceptia timpului la noi…e destul de proustiana …adica ce???? azi nu e joi?
Va asigur …ce scrie Amalia mai jos..a meritat intarzierea.Cand am vazut textul …io mi-am zis doua lucruri : 1) intarzierea a fost retorica ; 2) offf..Amalia a scris un contraeditorial;
Sigur veti fi de aceeasi parere…textul acesta nu suporta (inca) nici o imagine!
Asadar…Confesiunea Amaliei:
Dacă intimul înseamnă fiinţa ta, partea proprie cea mai ascunsă şi mai autentică, lucrurile care te definesc, atunci e foarte greu s-o împarţi cu cineva în mod real.
La fel de greu este s-o exprimi, s-o conceptualizezi ori s-o dai în vileag în faţa altora, vie, nudă, expusă.
Poate doar dacă cel de lângă, care ascultă sau te priveşte, care-ţi este astfel aproape, extrem de aproape, rezonează cu tine dincolo de cuvinte şi ştii, adică simţi în tine, că şi atunci, în momentul de maximă autenticitate, nimic din atitudinea ta nu va fi nevoit să se schimbe şi poţi abandona masca fără pericolul judecăţilor.
stau gândindu-mă la toate acestea destul de serios, nu croşetând în van efuziuni filozofice siropoase, pentru că m-am hotărât să pozeze nud.
Un eu al meu, din trecut, m-ar intreba cu o incredibilă mirare ce mi-a trăznit, căci şi atunci, ca şi astăzi, nu am fost/nu sunt nici cea mai dezinhibată persoană şi nici pe departe cea mai entuziastă.
Însă cred că aderând la un astfel de proiect, a cărui abordare originală o împărtăşesc pe deplin, voi dezbrăca de pe mine inhibiţii şi prejudecăţi, de care altfel greu mă voi dezbăra, voi încerca exerciţiul rar de a mă simţi bine în pielea mea, privită, goală, trăind firesc într-un fragment din timpul meu.
Şi acceptând această provocare sunt dispusă la a renunţa, atât cât îmi va sta în putinţă, la jocul de rol social, la conservatorism şi pudoare, la rezerve mentale care mă fac să mă poticnesc o clipă la fiecare păşire în insolit, căci noul îmi dă întotdeauna fiori.
Dar înainte de toate cred în privirea fotografului (desigur, a fotografului căruia îi voi fi model) în capacitatea lui de a decupa lumea şi a o recrea din bucăţi, în atmosfera prieteniei autentice care ne leagă şi în fascinaţia jocului de care nici unul din noi nu e străin. Şi cum fiecare lucru îşi cere timpul său, simt că lumea se transformă după o sensibilitate care-mi este proprie.
Amalia Alexandru
8 Responses to “Confesiune ( daca e joi…e Amalia)”
Chappeu Amalia!!!
By Catalin on Feb 26, 2010
daca nuditatea despre care vorbesti este metaforica, tot ce simt sa spun este ca “expunerea”, de care scrii in primele randuri, nu inseamna obligatoriu si vulnerabilitate. a te arata asa cum esti este o provocare, nu pentru tine, pentru ceilalti, … ganditi-va ce-am vrut sa spun
.
daca nuditatea si fotograful sunt reali, tre’ sa-ti faci un set de intrebari (ca acela intocmit, daca esti responsabil, nainte de a-ti face un tatuaj), si apoi sa accepti sau nu provocarea (acum, da este pt tine)…
poate n-am inteles prea bine ce-ai scris ca-s in focuri (examene si artificii colaterale) dar voi reciti si poate voi reveni…
bine ca n-ai renuntat la joi, amalia!
By manuela on Feb 26, 2010
Intr-adevar a meritat asteptarea de joi…asta da provocare!!! Am inteles perfect ce-ai vrut sa spui, te sustin in acest proiect si sper din suflet ca cel caruia ii incredintezi aceasta misiune, extrem de grea, sa reuseasca sa scoata intreaga esenta tonica din femeia Amalia, tot ceea ce te reprezinta si asta numai printr-o stare cat o mie de cuvinte… te felicit sincer pentru curaj si-ti doresc sa iasa acest proiect asa cum iti doresti, asa cum trebuie, asa cum esti tu…
By monica sultan on Feb 26, 2010
va multumesc pentru lectura si incurajari.
By amalia on Feb 26, 2010
Fff frumos scris!
Am citit de 3 ori textul… si nu pentru ca nu l-am inteles, ci pentru ca imi place mult cum scrii… si de fiecare data am gasit noi intelesuri…
Noi suntem cei ce ne stabilim propriile limite.
Bon courage!
By Adela on Feb 28, 2010
Acum inteleg de ce Joi a fost din nou Vineri… Chiar este remarcabil ca nu a fost Sambata sau chiar Duminica. Pentru ca din cate (imi imaginez ca) te stiu, ti-a fost (cam) greu sa iei aceasta hotarare…
Te felicit si pentru dorinta de a te lupta cu prejudecatile si inhibitiile, care nu sunt numai ale tale ci si ale apropiatilor. Succes(uri)!
By Marcel Eremia on Feb 28, 2010
AMAMIAAAA!!! foarte tare!!! esti fantastica!!!
ai sa vezi cat de misto e sa pozezi nud, sa scapi de toate hainele si prejudecatile… n-o lua ca pe o provocare, nu tre’ sa demonstrezi nimic nimanui, simte-te bine in pielea ta!!!
Bravos!
By corina on Mar 1, 2010
@corina: provocare fata de popria-ti persoana, nu in sensul de a demonstra ceva, cuiva anume, sau a te “afirma” in domeniul asta pentru a soca prin atitudine… e ceva mult mai profund cand o faci pentru tine, cand te identifici cu un asemenea proiect si consideri ca ti se potriveste manusa si iti reda fidel ceea ce esti tu ca femeie, cum te vezi tu pe tine si nu asa cum vor altii sa dai bine, cum te simti tu bine cu tine si nu cum ar trebui sa faci lucrurile pentru a fi in trend cu ultimile proiecte, cu noutatile
By monica sultan on Mar 1, 2010