Daca e joi…e Amalia!(2)
February 12, 2010 – 12:22 amPovestiri de la metrou
Dimineaţa obişnuiesc să iau metroul, aşa, de relaxare, câteva staţii în drum spre serviciu. Şi, firesc, fiecare staţie are alte figuri, alt mozaic, alte miresme care îţi gâdilă sau sufocă nările, după caz, dar acelaşi peisaj…
La Universitate miroase veşnic a mucegai şi niciodată a cerneluri. Doar prin pasaj adie boare de cafea, miros de pateuri tocmai scoase din cuptor ori fumul subţire al vreunei ţigări aruncate în graba de a prinde trenul.
În Dristor 1 mă îmbie parfumul de gogoşi, ulei încins care-mi pătrunde în nări, în haine şi se amestecă cu parfumul meu, care până atunci îmi înseninase dimineaţa. Simţi din tunel prezenţa gogoşilor cu gem sau simple, pudrate cu zahăr, şi ştiu înainte cu 100 m că urmează peronul şi pe care parte e. Până trec în Dristor 2 ele mă urmăresc cu încăpăţânare, îmi taie respiraţia şi gata…
Am ajuns în Crângaşi: poftim la ziare nou-nouţe, mireasmă de hârtie abia tipărită, ştiri proaspete strigate cu o voce apocaliptică şi miros de îmbulzeală. Toată lumea se grăbeşte dimineaţa dintr-un soi de frenezie colectivă mai degrabă decât din dorinţa de a ajunge la serviciu. Şi unde mai pui că este abia miercuri…
La Gara de Nord se simte parfum de ducă, de şine scârţâind pregătite pentru vreo cursă de Baia Mare cu 13 ore de parcurs, dar şi cu un bonus de alte 12 ceasuri întârziere.
Doar la Unirii se schimbă atmosfera când simt fior de teatru ce mă scoate din monotonia călătoriei, gândindu-mă pentru o clipă că totul trece în goana mare şi undeva, poate chiar în ultimul vagon, am ignorat esenţialul.
Încă mai cred într-un vechi proiect la care m-am tot gândit după ce am vazut un documentar despre staţiile metroului din Stockholm. Într-un joc cu timpul şi cu dinamica trenurilor am putea umaniza spaţiul de la metrou, să facem din el o alternativă a lumii de deasupra.
Şi urcând agale spre un alt peron îmi aduc aminte de ineditul unei situaţii când vatmanul trenului, devenit aproape un pilot automat, urmează staţia X cu peronul pe partea dreaptă, s-a dovedit a fi extrem de uman: derutat de indecizia unor călători a urlat în difuzoare din toţi plămânii- vă urcaţi sau nu vă urcaţi? stârnind hohotului întregului vagon. Un semn de normalitate, într-o seară târzie, într-un oraş care şi-a pierdut culoarea. Deci, vă urcaţi?…
Amalia Alexandru
14 Responses to “Daca e joi…e Amalia!(2)”
Frumoasa poveste… Mi-a adus aminte de un film cu metroul din Paris si cu viata subterana de acolo…
Frumoase si pozele!
By AnDRAW on Feb 12, 2010
“Paris, je t’aime”..are o scena fabuloasa cu metroul din Paris.
By Radu Badoiu on Feb 12, 2010
la ora 00.00 joi spre vineri am baut o cafelutza s-am tras s-o tigarusha in timp ce molfaiam agale un pateutz cald … apoi mi-am dat seama c-ar mai intra s-o gogoshica, fie ea cu gem (sau fara)… toate le-am mancat pe hartie de ziar, deci aveau un miros specific de cerneala. Mestecand agale cocutza am citit s-un articol din jurnal si m-am uitat la pozele atasate: o fata cu geanta, o fata cu rucsac; o fata (batrana) citind, o fata frumoasa si blonda … la un moment dat m-am inecat si mi-a iesit gogoshica – inclusiv pe – nas, pufnisem in ras citind “Va urcati sau nu va urcati?” … puteam sa mor, ce obicei prost sa mananci noaptea de pe ziar, in pat.
Asa ca…pana joia viitoare nu ma mananc povestiri pe paine!
si
inca ceva,
una din legile senzatiei este sinestezia si sta la baza talentului artistic! Felicitari Amalia pt talentele tale (cultivate).
By manuela on Feb 12, 2010
ah,eu mi-am adus aminte de un film de groaza …care se petrecea noaptea dupa inchidere…
asta nu inseamna ca nu am citit cu placere!imi plac si fotografiile!
astept joia!:)
By ana maria moldovan on Feb 12, 2010
imi place cum scrie amalia, parca simt mirosul de gogosi, de fum tigara, hartie de ziar,etc.frumoase imaginile!
By ioan penu on Feb 12, 2010
Dar de ce cumperi tu ziare din Crângaşi!?!
By Catalin on Feb 12, 2010
Excelentă ideea cu “Joia Amaliei”…
By Cristian Crisbasan on Feb 12, 2010
Da, frumos Amalia, dupa povestea asta mi-a venit ideea sa propunem conectarea liniei de metrou din Bucuresti cu cu cea din Stockholm. Ar fi foarte tare sa ne urcam la Universitate si sa coboram la T Centralen, nu ?
By Cosmin on Feb 12, 2010
multumesc foarte mult pentru aprecieri!
By amalia on Feb 12, 2010
Eu nu imi amintesc de ceva anume citind, ci traiesc experientele respective zilnic, deh sunt un client fidel…la Dristor mai fac si floricele, innebunesc de cate ori trec pe acolo si-mi spun mereu:”imi fac si eu acasa!”…
Bravos, Amalush!
By monica sultan on Feb 12, 2010
Felicitari Amalia!:) Scrii foarte frumos.
Fotografiile tale sau ale lui Radu?
http://www.metroulgreu.blogspot.com/
By Vlad Basca on Feb 12, 2010
multumesc, Vlad!in Lan lucram numai in echipa
By amalia on Feb 12, 2010
Deci este vorba de un “happening” de miercuri, scris joi (pentru ca este Amalia) si postat vineri (pentru ca este Radu). De doua ori bravo pentru Amalia (pentru miercuri si pentru joi) si de doua ori pentru Radu (pentru fotografii si pentru vineri).
By Marcel Eremia on Feb 12, 2010
Bravo pentru …. echipa !
By coco114 on Feb 24, 2010