Lanul de secară

De pe langa bloc…( joi, saptamana asta, a picat duminica)

March 7, 2010 – 6:23 pm

De pe lângă bloc

Dificilă îndeletnicire locuirea la bloc. Un adevărat exerciţiu de toleranţă dacă stai să iei în seamă o mulţime de detalii, care-ţi condimentează zilnic existenţa şi aşa profund tulburată de iureşul zilnic al marelui oraş. Putem începe de oriunde, povestea e general valabilă: ori ţi se strică liftul şi urci 5 etaje cu bagajele rupându-ţi umerii, ori împarţi cu vecinul de la parter o nefericire şi-i suporţi cu stoicism şirul interminabil de manele, când ai vrea sa dormi profund după o zi insuportabil de lungă, sau poate eşti mai norocos şi ai o vecină în vârstă, ce ţine în casă o adevărată menajerie, într-o proverbială atmosferă: 8 pisici şi 2 câini care urinează mereu pe casa scării.

Nu-ţi rămâne decât să te bucuri de viaţă şi sa vezi partea bună a lucrurilor: ai la dipoziţie o lume din care, dacă-ţi urmezi imboldul artistic poţi crea opere de artă. Iată ce istorie am aflat zilele trecute de la un bun prieten:

Aşteptam plictisit într-o seara la coadă, să-mi plătesc întreţinerea, ca orice locatar conştiincios.

În faţa mea, mai marii pe linie administrativă: preşedintele, administratora şi casiera, stăteau aşa, ca la un sfat de taină, dar fără să facă nimic concret, în spaţiul strâmt al unei bucăţi de demisol, în care domină mirosul înţepător de mucegai.

Cred că ştii cum arată un presedinte de bloc sau doamna administratoră, însă nu mă pot abţine să nu îi prezint cum se cuvine:

Dimdirica, preşedintele blocului adică, e un bătrânel ce se vrea simpatic, cu alură de comunist în ilegalitate şi un oarecare prestigiu printre locatarii septuagenari ai blocului, care nici astăzi, după atâta vreme, nu au scăpat de suspiciunea că trage cu urechea pe la uşi.

Încearcă să facă un fel de echipă (a se înţelege prin asta că se tolerează reciproc) cu doamna Flori de la 1, administratora, desigur, o gospodină trecută bine de prima tinereţe, dar cu false pretenţii de cochetărie, acră şi veşnic ţâfnoasă fără un motiv anume. Ea ştie întotdeauna cine şi-a dus gunoiu, cine cu cine s-a certat şi alte chestiuni esenţiale de bună coabitare.

Ca orice casieră de bloc, doamna casieră (habar n-am nici acum, după cei 7 ani petrecuţi în bloc, cum o cheamă şi nici nu cred că are vreo importanţă), e ca un personaj inedit, urmuzian, ce are în prelungirea mâinii drepte un pix şi a nasului, ochelari mici, cu priviri iscoditoare.

La stânga mea, vecinul, domnul Mişu de la 6 sau 7, n-am înţeles prea bine când a spus numărul apartamentului. Am aflat cum îl cheamă din răspunsul la salut al echipei.

—Doamnă, începe domnul Mişu, pe un ton cam sictirit, în timp ce casiera verifica registrul învechit, să modificaţi şi să treceţi o singură persoană la întreţinere, că eu stau singur aici.

—Cum domn’le, mă prosteşti în faţă? sare ca arsă madam Flori, eu i-am spus să treacă două, că am tot văzut-o pe aici pe nevasta dumitale.

—Da’ n-am nici o nevastă, io nu-s însurat! Este iubita mea, a venit câteva zile şi a născut la mine. Era normal, doar eu i-am facut copilu’. Da’ a plecat, să fie clar.

Schimb de priviri iterzise între cei 3.

—Hai, domnle’ pe mine mă duci, parcă nu vă cunosc, eu stau de 20 de ani în blocul ăsta, am tot avut situaţii de-astea. De vreme ce stă în apartament, e trecută şi la întreţinere, că nu plăteşte nimeni pentru ea.

—Păi a stat două zile, şi-a luat copilul şi-a plecat, tocmai v-am zis, ce nu înţelegeţi?! Adică îmi spuneţi că dacă aduc o curvă într-o seară, dimineaţa mi-o treceţi la întreţinere???!!!

Madam Flori e de-a dreptul oripilată, casierei îi alunecă ochelarii pe vărful nasului, domnul Dimdirică se vede nevoit să ia atitudine:

—Poftim? Domnule Mişu, cum vă permiteţi, ce cuvânt e ăsta?

—Unul din DEX! Sper că s-a înţeles. Bună seara!

Şi Mişu le întoarce galant spatele, luându-şi doar chitanţa, fără pungile de gunoi aferente…

Nu mi-a rămas decât să-l felicit tacit pe dl. Mişu şi să mă bucur în sinea mea că deşi născut după atâta amar de vreme, sunt încă în contemporaneitate cu nenea Iancu.

Nu ştiu să vă spui sigur cum a rămas cu întreţinerea domnului Mişu, că tocmai când urma să-mi vie rândul, a sunat mobilul într-o chestiune esenţială şi am fost nevoit să părăsesc locul faptei…

Amalia Alexandru