Dumnezeu nu exista, dar oamenii ii simt lipsa. La fel si iepurasul de Pasti.

April 2, 2010 – 11:51 am

ABC_6139

ABC_6136

ABC_6083

In cazul meu , iepurasul a avut primele manifestari dupa 1990 , adica pana atunci nu auzisem de el decat dintr-o felicitare primita de sor’mea de la o prietena din America.

De Pasti eu primeam haine… de sus pana jos… de la tata, la fel ca toata familia…si pe verticala si pe orizontala.Dar nu simtea nimeni nevoia sa anunte  ca toate acestea vin de la iepuras.La fel branza, ceapa verde si mielul… care ajungeau de unde stiau ele mai bine sa ajunga. De obicei cu un automobil Aro…in care erau oameni cu halate albastre, basca cu mot si o stare foarte tonica intodeauna, pentru ca eu ii intalneam mereu inainte de sarbatori.

Cand incepusem sa fiu mai mare…  capatasem obiceiul sa merg la slujba de Inviere …toata noaptea, la tara.Nimeni nu stie ca era de fapt o apucatura … intr-un fel sociala.Se facea in curtea bisericii un foc mare.Intr-o parte biserica, intr-o parte cimitirul, la mijloc noi si focul… adica pusti intre 12 si 16 ani … adica eu, baietii din sat si tot felul de fete proaspat imbaiate… care miroseau naucitor a sapun de casa si a primavara cu toate ale ei. Una peste alta … toata aceasta “ceremonie” avea clar destula  inviere intr-insa…poate mai mult in sens precrestin. Nu ma gandeam la toate astea atunci. Dimineata  bateam drumul de la biserica acasa foarte veseli… si un pic gravi… mai ales ca popa spusese ca se bucura cand vede atatia tineri la biserica.

Cred ca  atunci s-au cam terminat trairile autentice de Pasti… adica fara influente din carti , traditii… si alte chestii de soiul asta. Asa ca daca ma intraba cineva la ce ma gandesc  zilele astea… va spun: la tata si masinile din care ieseau tot felul de animale de mancat si la fetele de la tara.

Sa Pastem linistiti!

  1. 16 Responses to “Dumnezeu nu exista, dar oamenii ii simt lipsa. La fel si iepurasul de Pasti.”

  2. superb… se vede ca te pricepi la reportaj maestre… prima e demential prinsa.
    Paste Fericit Radu!!!

    By bogudan on Apr 2, 2010

  3. ce amintiri duioase :) ! ma indeamna la confesiuni (ai tu ceva de popa si nu ma refer la barba)… eu cel mai Paste am petrecut in 1980 eram eleva la Liceul Gh.Sincai, ne-au chemat la scoala, se facea “discoteca” in sala mare de sport, iar peste drum era Cenaclul Flacara a lui Paunescu (in Sala Polivalenta). Cand sa plecam – inainte de 00.00 – na! ca poarta-i incuiata pt a preveni dezertarile. Am sarit toti gardul, fetele erau in sarafanul negru de liceu. Am avut si eu o tentativa numa’ ca am ramas la propriu infipta-n teapa de la gard, intrata pe sub fusta – deci si poalele-n cap – cam ca un fel de Christos in varianta feminina. La picioarele mele colegii prapaditi(i de ei) de ras! Deci un Paste linistit, cu umilinta!

    By manuela on Apr 2, 2010

  4. Chin-tesenta prima nene… arata tot ce este, care este, cum este…

    By Catalin on Apr 2, 2010

  5. doamne !cum ai putut sa surprinzi pe prima …face cat o mie de reportaje ..vorba lui marin preda,moncher esti mare !!!si am mai spus-o :imi place scriitura ,stilul personal de a “spune”..Lumina blanda si pace in suflet !!

    By marian on Apr 2, 2010

  6. Dumnezeu exista. Preotul tocmai ce vorbeste cu el la telefon. Prima imagine este fantastica

    By sebi on Apr 2, 2010

  7. Pai dragule, cu basca aceea cu tzugui am dat de pamant, si tot dau de cand am vazut primul cadru, ce ochi ai avut, dar ce pana ai, ar trebui sa ne mai scrii, macar asa sa ne spui ce mai fac acum fetele acelea din sat…
    Eu ma duc sa citesc despre reportaj, nu-mi revin, ma duc sa Pasc si io linistit, asa cum ne indeamna majoritatea!

    PS Dumnezeu exista!

    By ionel onofras on Apr 2, 2010

  8. Tot e bine ca din povestea de mai sus lipseste discoteca de dupa slujba de Inviere… macar sentimentele erau autentice :)
    Fain surprinsa prima imagine… dar mie imi place mult a doua, imi place starea, simpla si umila.
    Nu sunt de acord cu titlul… cum adica iepurasul de Pasti nu exista? :)

    PS Dumnezeu exista!

    By Lavinia on Apr 2, 2010

  9. @lavinia : daca- ar fi fost si discoteca ce?tot autentica ar fi fost.Pe de alta parte…nu cred in credinta celor care nu se indoiesc! Cand spui “cred” sau “exista” fara indoiala… nu poate fi sincer, din suflet…sau esti superficial sau ai cazut in pacatul trufiei de a cunoaste necunoscutele cai!Se spune ca …. El insusi s-ar fi indoit.Dar nu stim… fara indoiala!

    By Radu Badoiu on Apr 3, 2010

  10. “Strigator la cer” …este atat de sugestiva imaginea incat cuvintele nu-si mai au rostul…atatea simboluri puternice…toate directionate pentru a intarii acelasi mesaj!

    By brindusa on Apr 3, 2010

  11. Radu, mi-am adus aminte de spectrul electromagnetic si de faptul ca spectrul vizibil perceput de ochiul uman reprezinta doar o mica parte din totalitatea radiatiilor electromagnetice existente in Univers. Cu alte cuvinte suntem “orbi” la mare parte din ce se intampla in jurul nostru iar ceea ce vedem reprezinta doar o parte infima din ceea ce exista cu adevarat. Am putea oare prin faptul ca nu vedem ceva, considera ca acel ceva nu exista? Si cat de siguri putem fi pe acuratetea restului simturilor noastre? Oare cat din ceea ce ne inconjoara percepem cu adevarat?
    Cu mult timp in urma am citit o carte interesanta… era vorba despre teoretizarea ideii de univers cvadridimensional pana la n-dimensional si cum ar putea fi acestea percepute sau imaginate din perspectiva universului tridimensional in care ne miscam noi. Prin analogie, se facea comparatia intre un posibil univers bidimensional, existent pe o suprafata plana si cum ar percepe acesta o actiune desfasurata intr-un plan tridimensional. La modul cel mai simplist posibil, s-a luat exemplul unei lumi bidimensionale care ar trai pe suprafata unei supe; o simpla lingura introdusa in supa ar fi perceputa drept o linie care le devasteaza universul. Ar putea careva din lumea aceea sa perceapa lingura in totalitatea ei? Ar putea ei sa inteleaga ce si de ce se intampla?
    Unde vreau sa ajung? La faptul ca nu sunt atat de trufasa incat sa cred ca pot intelege tot si sa neg existenta a ceea ce-mi depaseste mie capacitatea (limitata) de intelegere. Asta mi se pare mie superficialitatea… sa negi existenta a ceea ce nu poti intelege.
    Eu cred ca viata este un miracol… nu stiu sa fi descoperit cineva “secretul” vietii. O percep, dar nu o inteleg. Pot sa o neg? Pentru mine asta este Dumnezeu.
    Cred sincer ca ceea ce constientizam din simturile si perceptiile noastre este limitat, dar in subconstient putem intui, putem simti… si in baza asta putem sa credem. Dar asta tine bineinteles de o alegere personala.

    By Lavinia on Apr 3, 2010

  12. Lavinia… ne ramane sa distrugem cu voluptate micul univers al unei supe bine facute de Pasti. Asta nu se poate contesta, deci ai dreptate!

    By Radu Badoiu on Apr 3, 2010

  13. foarte tare prima!!!

    daca o vede horhhe iti spurca blogul :) )

    By marius grozea on Apr 6, 2010

  14. Marius, adica? E de bine? Cine e horhhe? Si cum sa-l spurce pe blog? Crezi ca e posibil? Vaaai… la asta nu m-am gandit!!!

    By Radu Badoiu on Apr 7, 2010

  15. …Nu se poate nega ceva daca nu exista, un lucru nu exista pur si simplu din “starea sa”, nu exista nici conceptul..si atunci omul nu are nimic de la sine, nu poate gandi de la sine,nu poate discerne, nu poate face nimic cu sine insusi fara sa i se dea aceasta libertate. Prin negare nu se face altceva decat o afirmare a Subiectului central. Deci Dumnezeu exista!
    Imi place Lavinia cuvantul tau.

    By Corina M. on Apr 8, 2010

  16. …Nu se poate nega ceva daca acel ceva nu exista. Un lucru nu exista “in sine” pur si simplu, iar atunci oamenii nu ar mai avea conceptul, trairea, cautarea, nevoia legaturii, ideea propriu-zisa daca nu ar fi “vazut” la un moment dat, daca nu ar fi avut acel “Ceva” cu sine. Omul nu ar putea gandi, nu ar putea discerne, nu ar putea analiza daca nu i s-ar fi dat acest lucru. Prin negare nu se face altceva decat o intarire, o confirmare deci o recunoastere a Subiectului absolut. Asadar, Dumnezeu exista!

    Unii se mai multumesc cu satisfactiile care trec la fel de repede cum au venit si de cele mai multe ori daca nu de fiecare data, acele satisfactii isi pierd intesitatea ba chiar si intreaga importanta incipienta. Ar fi chiar important daca oamenii ar face distinctia intre placere si bucurie, intre frumos si patimas, intre lumina si intuneric.

    Dar sunt convinsa, si cu singuranta putem face distinctiile astea, nu?
    Lavinia imi place cuvantul tau

    By Corina M. on Apr 8, 2010

  17. scuze.Radu… datorita unui blocaj tehnic s-a postat de 2 ori..poti sterge

    By Corina M. on Apr 8, 2010

Post a Comment