Lanul de secară

Ludwig Angerer – Istorii ascunse, ajunse desuete

July 19, 2010 – 3:11 pm

Multumiri celor care au gasit cheia sub pres … in Lanul de Secara…  si in perioada asta au mai udat florile… deschis geamurile… de-astea. Cam rezervati totusi… nimeni n-a dat muzica tare… n-a deranjat vecinii… hmmm!!! Astazi Amalia va incuia usa pe interior (sper!!!) . Citind textul ei… ma gandeam ca istoriile fotografilor de acum devin desuete chiar inainte ca respectivii sa devina istorie. Sau ma insel?

Numele acesta le este familiar astăzi puţinilor bucureşteni, deşi el este primul fotograf al oraşului, capitală a Ţării Româneşti.
Ludwig Angerer, farmacist şi chimist austriac, (1827-1879) vine la Bucureşti în septembrie 1854, într-unul dintre regimentele austriece, însărcinate cu misiunea de a fi protector al locuitorilor Ţărilor Române, pe durata Razboiului Crimeei.
Deşi fotografia este doar o pasiune pentru Angerer, după revenirea în Imperiul Habzburgic, în 1857, fotografiile sale îl fac cunoscut la Viena, astfel încat îşi deschide propriul atelier fotografic, schimbând profesia. În 1861 primeşte recunoaşterea Curţii Imperiale, devenind fotograful ei oficial.
Clişeele realizate la Bucureşti (în 1856) sunt în număr de 31, unele făcute probabil din raţiuni strategice (panorame din: Cişmigiu, Dealul Spirii, Turnul clopotniţei Mitropoliei, Teatrul Naţional), dar şi de detaliu: Biserica Stavropoleos, Hanul Rosu, Piaţa Sf. Anton, Hanul lui Manuc, strada Lipscani, Malurile Damboviţei, generate de peisajul insolit al oraşului.
Cam aceeaşi impresie de uimire o încearcă şi căpitanul Ştefan Dietrich, coleg al lui Angerer în armata austriacă, într-un raport către superiori datat decembrie 1855: [...].mă grăbesc să fac cunoscută o schiţă a Bucureştiului, asupra căruia deşi, numai după o scurtă şedere aici, pot totuşi să dau la lumină câteva adevăruri[....]Un râu întortocheat şi destul de mare îşi rostogoleşte valurile tulburi prin oraş şi apa lui serveşte ca articol de vânzare, la băut şi gătit, cu toate că în el se scurg şi canalele. Malurile lui desgustătoare sunt legate prin podeţe sărăcăcioase de lemn[...]Mulţimea turnurilor strălucitoare ale bisericilor văzute din depărtare fac să te aştepţi la ceva poetic, cu atât mai mult cu cât valahul numeşte cu mândrie Bucureştiul lui Klein Paris[...]Populaţia sub o înţeleaptă şi blândă guvernare, s’ar dubla repede şi bogăţia nemăsurată care zace nedescoperită încă în sânul pământului, ar fi în faţa lumii întregi ca un record al industriei austriece.
Din păcate, Războiul Crimeei a avut alte urmări, iar peisajul bucureştean se regăseşte astăzi, aproape identic, după mai bine de 150 de ani…. Fotografiile lui Angerer se află în arhivele Muzeului Municipiului Bucureşti şi în Colecţiile de Stampe ale Bibliotecii Academiei Române.

Un text de Amalia Alexandru